A fost o intalnire extraordinara la D-ul Justin Capra acasa.
Cei doi Mari Romani, de-o modestie cum rar se intalneste la oameni, s-au intalnit prima data. Cateva ore, in care cei doi au discutat, au trecut intr-o Clipa. Nici n-am stiut cand a trecut Timpul asa de repede, fapt subliniat de toti cei prezenti....Noroc ca s-a filmat toata discutia, pentru a revedea acele clipe minunate.
Un deliciu....cum rar se poate vedea intr-o Viata de om.
Mosu a explicat simplitatea cumplita a alfabetului Romanesc, despre istoria falsificata a omenirii, despre religiile pamantului....Si toate astea, printre versuri spuse in limba germana, franceza, italiana, engleza, rusa....Bineinteles ca a fost completat de celalalt Titan si de toti cei prezenti acolo. Fiecare spunea numai ce li se dezvaluise in Viata...Totul era natural...Toate erau cercetari fundamentale. Dupa ce-am vazut atelierul de lucru, descoperitorii prezenti acolo, au discutat cu D-ul Capra despre inventiile pe care putem sa le punem urgent pe piata. Una dintre ele este aceasta. http://www.youtube.com/watch?v=PxdwyamC6iw Aceasta inventie majora, fructificata cum trebuie, poate aduce sume imense Romaniei. S-a discutat despre masinile viitorului, despre vehicule cu 2-3 roti alimentate cu apa, despre dispozitive care reduc greutatea corpurilor materiale, ajungandu-se astfel la levitatie, despre fizica viitorului, despre energii de tot felul...dar, ce nu s-a discutat. Cei doi Titani au devenit membrii de onoare ai Fundatiei Pancuantic. Cand sa plecam, Dl Capra ne-a facut invitatia sa ramanem pana dimineata, pentru ca mai aveam enorm de mult sa ne spunem...
Asta a fost....
adi
30 mai 2009
29 mai 2009
Tudor Diaconu
Însemnări de Duminică
……..canoanele( cogaomenele) fundamentale explică timpul scurs până la apariţia textelor canonice. Esenţial mi se pare amănuntul că numele româneşti păstrează după încifrare aceleaşi CONSOANE, sau echivalentul lor.
Esenţială este în mutaţia consonantistă litera “e” a limbii naostre hulită de ignoranţa academică, alungată în nefire prin tot felul de terfeloage numite dicţionare, care în fond, fac deserviciul esenţial numitei ştiinţe a limbii – lingvistica mondială.
Înaintea mea, Eminescu şi-a pus problema dacă nu cumva limba noastră este Latina populară antică, limba veche ( prisca ) şi asta, la numai 19 ani . Geniul său observat abia după moarte reuşise a creea marele semn de întrebare al cunoaşterii unice, adevărate şi sfinte, pe cănd, - bietul de mine- sufocat de tot felul de întrebări lăturalnice, abia la 46 de ani aflasem poteca unică spre adevăratul izvor, izvor al cunoaşterii luciferice , cum se exprima alt titan – Blaga – şi nu numai el……
Pe Eminescu l-am ştiut pe dinăuntru de mic, pe Blaga târziu, dar numai ei mi se par a fi, alături de Odobleja, piscuri care merită sacrificial total al brumei de sete din sânge! Restul?....aproximaţii, pe care le-au ridicat pe socluri numai mediocritatea credula şi ignoranţa. Neamul românesc are în toate ramurile cunoaşterii prioritate mondială: exact ceea ce ni se refuză cu obstinaţia de o Europă în care alogenii fac lege prin furt intellectual. Nu am mai amintit de Enescu, Brâncuşi, Lippati, Creangă, Caragiale, Coculescu, Coandă, Dobrin, Vlaicu, Vuia…etc. pentru că fiind cunoscuţi sufucient de târziu li s-au ridicat monumental durerii neîmplinite. Ţuţea, Noica ori Ion Antonescu – câine roşu- Braătianu sau Maniu , nu-I mai amintesc, .. de fapt fiind alături de francezul Eugen Ionesco sau Celibidache….Cioran.. etc., nu pot decât a confirma regula cereasca a imanentului….
Nu pot confunda geniul adevărat – “ superman-ul” – care nu are de învăţat nimic de la contemporani, pentru că seria lui înmagazinează absurdul cunoaşterii, faţa nevăzută a ochiului de rand. Şi, el, de fapt nici nu-şi propune altceva decât să reclasifice valorile trecute în funcţie de propria valoare mărturisită ori ba… Naivii se întreabă dacă vor fi sau nu înţeleşi de contemporani… Dar, ce, ei scriu sau se pune problema a fi destinaţi unui biet segment de timp? Nu!! Ei au aparţinutşi aparţin conceptului de timp. Vi se pare posibil să mai citim Schakespeare în secolul nostru sau Sofocle, Platon..etc. dacă nun e-ar interesa fondul scrierilor respective? Şi, limb ape care o văd mereu evoluând “ experţii” nu e unică” Naivitatea încă se mai numeşte ştiinţă: marea rată ori ştiinţă are cifru unic – litera şi numărul – nimic nefiind demn de luat în seamă în afara lor. Interferenţa celor două se poate chema spicul cunoaşterii luciferice. Şi acesta ne interesează în cel mai înalt grad. “ Non multa sed multum”.
……..canoanele( cogaomenele) fundamentale explică timpul scurs până la apariţia textelor canonice. Esenţial mi se pare amănuntul că numele româneşti păstrează după încifrare aceleaşi CONSOANE, sau echivalentul lor.
Esenţială este în mutaţia consonantistă litera “e” a limbii naostre hulită de ignoranţa academică, alungată în nefire prin tot felul de terfeloage numite dicţionare, care în fond, fac deserviciul esenţial numitei ştiinţe a limbii – lingvistica mondială.
Înaintea mea, Eminescu şi-a pus problema dacă nu cumva limba noastră este Latina populară antică, limba veche ( prisca ) şi asta, la numai 19 ani . Geniul său observat abia după moarte reuşise a creea marele semn de întrebare al cunoaşterii unice, adevărate şi sfinte, pe cănd, - bietul de mine- sufocat de tot felul de întrebări lăturalnice, abia la 46 de ani aflasem poteca unică spre adevăratul izvor, izvor al cunoaşterii luciferice , cum se exprima alt titan – Blaga – şi nu numai el……
Pe Eminescu l-am ştiut pe dinăuntru de mic, pe Blaga târziu, dar numai ei mi se par a fi, alături de Odobleja, piscuri care merită sacrificial total al brumei de sete din sânge! Restul?....aproximaţii, pe care le-au ridicat pe socluri numai mediocritatea credula şi ignoranţa. Neamul românesc are în toate ramurile cunoaşterii prioritate mondială: exact ceea ce ni se refuză cu obstinaţia de o Europă în care alogenii fac lege prin furt intellectual. Nu am mai amintit de Enescu, Brâncuşi, Lippati, Creangă, Caragiale, Coculescu, Coandă, Dobrin, Vlaicu, Vuia…etc. pentru că fiind cunoscuţi sufucient de târziu li s-au ridicat monumental durerii neîmplinite. Ţuţea, Noica ori Ion Antonescu – câine roşu- Braătianu sau Maniu , nu-I mai amintesc, .. de fapt fiind alături de francezul Eugen Ionesco sau Celibidache….Cioran.. etc., nu pot decât a confirma regula cereasca a imanentului….
Nu pot confunda geniul adevărat – “ superman-ul” – care nu are de învăţat nimic de la contemporani, pentru că seria lui înmagazinează absurdul cunoaşterii, faţa nevăzută a ochiului de rand. Şi, el, de fapt nici nu-şi propune altceva decât să reclasifice valorile trecute în funcţie de propria valoare mărturisită ori ba… Naivii se întreabă dacă vor fi sau nu înţeleşi de contemporani… Dar, ce, ei scriu sau se pune problema a fi destinaţi unui biet segment de timp? Nu!! Ei au aparţinutşi aparţin conceptului de timp. Vi se pare posibil să mai citim Schakespeare în secolul nostru sau Sofocle, Platon..etc. dacă nun e-ar interesa fondul scrierilor respective? Şi, limb ape care o văd mereu evoluând “ experţii” nu e unică” Naivitatea încă se mai numeşte ştiinţă: marea rată ori ştiinţă are cifru unic – litera şi numărul – nimic nefiind demn de luat în seamă în afara lor. Interferenţa celor două se poate chema spicul cunoaşterii luciferice. Şi acesta ne interesează în cel mai înalt grad. “ Non multa sed multum”.
Tudor Diaconu
Psalmul 36
-David –
Nu râvni la bogăţia celui rău, chiar de-ar fi rege,-
Şi nu te uni la fapta oamenilor făr’delege!
Căci vor fi cosiţi ca iarba şi’n curând ei se vor pierde.
Şi s’or vesteji ca iarba care-a fost odata verde!
Bine fă, şi-a ta nădejde pune-o’n Dumnezeu cel sfânt!
Cată numai adevărul, cât ţi-e viaţă pe pământ!
Doar în Domnul fericirea tu s’o ceri pe-a vieţii cale
Şi El iute implini-va toate dorurile tale!
Domnului încredinţează întru totul a ta soartă;
Crede’n El, căci la izbândă El deapururea te poartă!
El, dreptatea-ţi ca lumina ţi-o va face cu-a Lui rază!
Şi-al tău drept să lumineze ca şi soarele’n amiază!
Lui deapururi te supune! Şi nădejdea’n El ţi-o lasă;
Nu râvni la strălucirea celui cu vicleană plasă!
Dă mânia la o parte! Fugi de-al răzbunării dor!
Să nu faci cu răii, răul! Pieri dacă te-asemui lor!
Căci pieri-vor păcătoşii: pleava’n veci o suflă vântul!
Cei ce’şi pun nădejdea’n Domnul, toţi vor moşteni pământul!
Încă niţel timp,- şi răul va pieri din al său rost:
Vei căta să’i afli locul şi nu şti-vei unde-a fost!
Iar cei blânzi sălăşlui-vor în pământul celor vii,
Desfătându-se în pace şi nespuse bucurii!
Cel necredincios, scrâşneşte, - avînd ură neagră’n piept,-
Uneltind cu răutate, impotriva celui drept;
Însă Domnul de el râde, cand cel rău în ură-i geme,
Fiindcă Domnul ştie bine, că soseşte şi-a lui vreme.
Cei necredincioşi scot săbii şi’ncordează-şi arcu’n soare,
Ca, pe cel sărac şi pururi umilit, ei să’l doboare,
Sau înjunghie pe-acela cu deapururi suflet drept,
Ca să’i scoată pe vecie dreapta inimă din piept!
Săbiile lor intr-vor însă’n inimile seci
Ale lor, în timp ce arcul se va sfărâma pe veci!
Mai de preţ este puţinul celui drept şi cu bun nume,
Decât toată bogăţia păcătoşilor din lume!
Braţul celui făr’delege va cădea zdrobit, din piept,
Pe când Domnul întări-va vecinic braţul celui drept!
Căci cunoaşte Domnul viaţa celor buni, şi ca răsplată,
Moştenirea Lui, în ceruri pentru veci le va fi dată!
Ruşinaţi ei n’au să fie; în restrişte nu vor geme.
Şi vor fi sătui deapururi în a foametelor vreme.
Cei nelegiuiţi pieri-vor; toţi şi Domnului vrăjmaşi
S’or topi ca şi grăsimea meilor, - oricât de graşi;
Vor pieri de pe pământ,
Precum piere fumu’n vânt
Cel cu vicleşug în suflet, cu’mprumut pe toţi îi stoarce:
Împrumut el cere’ntr’una, dar de’ntors nu mai întoarce,
Nu asemeni este omul dăruit cu-al milei har;
La’mprumut el nici gândeşte, ci , cât poate, face dar!
Toţi cei blestemaţi, pieri-vor; îi va duce’n moarte vântul!
Iar cei miluiţi de Domnul, toţi vor moşteni pământul!
Domnul îndreptează paşii dreptului pe-acest pământ
Şi-a lui cale e plăcută înaintea Celui Sfânt!
De va poticni vreodată, el nu va cădea’n ţărână,
Fiindcă Dumnezeu din ceruri îi dă sprijin a Lui mână!
Tânăr am fost eu, dar iată că mergând pe-al vieţii drum,
Am îmbătrânit acum;
Însă n’am văzut în viaţa-mi pe cel drept fără de pâine,
Nici urmaşii lui, s’o ducă din cerşit, de azi pe mâine!
Dreptul miluieşte pururi, din cât poate, din cât are,
Iar urmaşii lui într’una sunt în binecuvântare!
Fugi de rău, mereu fă bine, fii cât poţi, durerii leac
Şi vei moşteni pământul în al aveacurilor veac!
Căci dreptatea e plăcută Dumnezeului cel sfânt
Şi nicicând nu părăseşte pe cei dragi Lui pe pământ!
Pe aceştia-I păzeşte cu a milei Sale pară,
Iar sămânţa făr’delegii o sdrobeşte, ca să piară!
Cei cu inimile drepte, moşteni-vor tot pământul
Şi-l vor locui în veacul veacurilor cum vrea Sfantul!
Gura dreptului, într’una doar înţelepciuni cuvântă,
Şi-a lui limbă spune numai vorbe de dreptate sfântă.
Legea Domnului său, dreptul, în adâncul lui o poartă,
Şi-ai lui paşi nu şovăi-vor, oricum fir-ar a lui soartă!
Cel nelegiuit pândeşte pe cel drept, vrând să-l omoare
Însă Domnul nu lăsa-va pe vrăjmaşu-I să-l doboare,
Nici îngădu-vă Domnul, Milostivul lumii Tată,
Ca să fie cuviosu-I osândit la judecată!
Tu nădăjduieşte’n Domnul şi-I ascultă-n veci cuvântul,
Că te va’nălţa odata ca să moşteneşti pământul
Şi-ai tăi ochi atunci putea-vor, de pe stânca lor, să vadă:
Cum sunt osândiţi să piară păcătoşii toţi grămadă!
Pe nelegiuit văzut-am cum se’nalţă cu trufie,
Ca un arbore ce cată să cuprindă o câmpie,
Dar când am trecut pe urmă, iată el era sburat:
Căutatu-i-am mult locul, însă nu l’am mai aflat!
Vezi pe cel fără prihană şi pe cel cu lege dreaptă,
Că e plin de pace sfântă viitorul ce’l aşteaptă!
Cei nelegiuiţi pieri-vor, de la cerşetor la rege,
Căci pieirea-i viitorul sufletelor făr’ de-lege!
Celor drepţi li-i moştenire numai Sfântul Dumnezeu:
El, în vremuri de restrişte, e scăparea lor mereu!
Dumnezeu ajută pururi celor socotiţi ai Săi:
El în veci îi isbăveşte; El îi scapă pe cei răi:
El le curmă suferinţa şi le ia din genă plânsul,
Pentru c’au crezut în Domnul şi-au nădăjduit în Dânsul!
-David –
Nu râvni la bogăţia celui rău, chiar de-ar fi rege,-
Şi nu te uni la fapta oamenilor făr’delege!
Căci vor fi cosiţi ca iarba şi’n curând ei se vor pierde.
Şi s’or vesteji ca iarba care-a fost odata verde!
Bine fă, şi-a ta nădejde pune-o’n Dumnezeu cel sfânt!
Cată numai adevărul, cât ţi-e viaţă pe pământ!
Doar în Domnul fericirea tu s’o ceri pe-a vieţii cale
Şi El iute implini-va toate dorurile tale!
Domnului încredinţează întru totul a ta soartă;
Crede’n El, căci la izbândă El deapururea te poartă!
El, dreptatea-ţi ca lumina ţi-o va face cu-a Lui rază!
Şi-al tău drept să lumineze ca şi soarele’n amiază!
Lui deapururi te supune! Şi nădejdea’n El ţi-o lasă;
Nu râvni la strălucirea celui cu vicleană plasă!
Dă mânia la o parte! Fugi de-al răzbunării dor!
Să nu faci cu răii, răul! Pieri dacă te-asemui lor!
Căci pieri-vor păcătoşii: pleava’n veci o suflă vântul!
Cei ce’şi pun nădejdea’n Domnul, toţi vor moşteni pământul!
Încă niţel timp,- şi răul va pieri din al său rost:
Vei căta să’i afli locul şi nu şti-vei unde-a fost!
Iar cei blânzi sălăşlui-vor în pământul celor vii,
Desfătându-se în pace şi nespuse bucurii!
Cel necredincios, scrâşneşte, - avînd ură neagră’n piept,-
Uneltind cu răutate, impotriva celui drept;
Însă Domnul de el râde, cand cel rău în ură-i geme,
Fiindcă Domnul ştie bine, că soseşte şi-a lui vreme.
Cei necredincioşi scot săbii şi’ncordează-şi arcu’n soare,
Ca, pe cel sărac şi pururi umilit, ei să’l doboare,
Sau înjunghie pe-acela cu deapururi suflet drept,
Ca să’i scoată pe vecie dreapta inimă din piept!
Săbiile lor intr-vor însă’n inimile seci
Ale lor, în timp ce arcul se va sfărâma pe veci!
Mai de preţ este puţinul celui drept şi cu bun nume,
Decât toată bogăţia păcătoşilor din lume!
Braţul celui făr’delege va cădea zdrobit, din piept,
Pe când Domnul întări-va vecinic braţul celui drept!
Căci cunoaşte Domnul viaţa celor buni, şi ca răsplată,
Moştenirea Lui, în ceruri pentru veci le va fi dată!
Ruşinaţi ei n’au să fie; în restrişte nu vor geme.
Şi vor fi sătui deapururi în a foametelor vreme.
Cei nelegiuiţi pieri-vor; toţi şi Domnului vrăjmaşi
S’or topi ca şi grăsimea meilor, - oricât de graşi;
Vor pieri de pe pământ,
Precum piere fumu’n vânt
Cel cu vicleşug în suflet, cu’mprumut pe toţi îi stoarce:
Împrumut el cere’ntr’una, dar de’ntors nu mai întoarce,
Nu asemeni este omul dăruit cu-al milei har;
La’mprumut el nici gândeşte, ci , cât poate, face dar!
Toţi cei blestemaţi, pieri-vor; îi va duce’n moarte vântul!
Iar cei miluiţi de Domnul, toţi vor moşteni pământul!
Domnul îndreptează paşii dreptului pe-acest pământ
Şi-a lui cale e plăcută înaintea Celui Sfânt!
De va poticni vreodată, el nu va cădea’n ţărână,
Fiindcă Dumnezeu din ceruri îi dă sprijin a Lui mână!
Tânăr am fost eu, dar iată că mergând pe-al vieţii drum,
Am îmbătrânit acum;
Însă n’am văzut în viaţa-mi pe cel drept fără de pâine,
Nici urmaşii lui, s’o ducă din cerşit, de azi pe mâine!
Dreptul miluieşte pururi, din cât poate, din cât are,
Iar urmaşii lui într’una sunt în binecuvântare!
Fugi de rău, mereu fă bine, fii cât poţi, durerii leac
Şi vei moşteni pământul în al aveacurilor veac!
Căci dreptatea e plăcută Dumnezeului cel sfânt
Şi nicicând nu părăseşte pe cei dragi Lui pe pământ!
Pe aceştia-I păzeşte cu a milei Sale pară,
Iar sămânţa făr’delegii o sdrobeşte, ca să piară!
Cei cu inimile drepte, moşteni-vor tot pământul
Şi-l vor locui în veacul veacurilor cum vrea Sfantul!
Gura dreptului, într’una doar înţelepciuni cuvântă,
Şi-a lui limbă spune numai vorbe de dreptate sfântă.
Legea Domnului său, dreptul, în adâncul lui o poartă,
Şi-ai lui paşi nu şovăi-vor, oricum fir-ar a lui soartă!
Cel nelegiuit pândeşte pe cel drept, vrând să-l omoare
Însă Domnul nu lăsa-va pe vrăjmaşu-I să-l doboare,
Nici îngădu-vă Domnul, Milostivul lumii Tată,
Ca să fie cuviosu-I osândit la judecată!
Tu nădăjduieşte’n Domnul şi-I ascultă-n veci cuvântul,
Că te va’nălţa odata ca să moşteneşti pământul
Şi-ai tăi ochi atunci putea-vor, de pe stânca lor, să vadă:
Cum sunt osândiţi să piară păcătoşii toţi grămadă!
Pe nelegiuit văzut-am cum se’nalţă cu trufie,
Ca un arbore ce cată să cuprindă o câmpie,
Dar când am trecut pe urmă, iată el era sburat:
Căutatu-i-am mult locul, însă nu l’am mai aflat!
Vezi pe cel fără prihană şi pe cel cu lege dreaptă,
Că e plin de pace sfântă viitorul ce’l aşteaptă!
Cei nelegiuiţi pieri-vor, de la cerşetor la rege,
Căci pieirea-i viitorul sufletelor făr’ de-lege!
Celor drepţi li-i moştenire numai Sfântul Dumnezeu:
El, în vremuri de restrişte, e scăparea lor mereu!
Dumnezeu ajută pururi celor socotiţi ai Săi:
El în veci îi isbăveşte; El îi scapă pe cei răi:
El le curmă suferinţa şi le ia din genă plânsul,
Pentru c’au crezut în Domnul şi-au nădăjduit în Dânsul!
Bună dimineaţa Adi,
Am învăţat că tot ceea ce ne înconjoară poate fi modelat, armonizat în raport cu spiritul meu, prin urmare nu am a mă plânge dacă mediul în care trăiesc îmi convine.Nimic nu este de-a gata. Pentru a avea trebuie să oferi ceva în schimb, adică să induci ceva şi cu siguranţă vei obţine cea ce doreşti. Raportul de cauzalitate, dublat de inteligenţa intrisecă a tuturor structurilor.
Există multă nefericire în lume. Iar la baza ei sunt oamenii, faptele, gândurile, structura lor spirituală. Un tânăr schilodit de grija iresponsabilă sau exagerată a unui părinte, va trăi tarat de handicapul neputinţei de a oferi. El va cere, aşa cum în perioada copilăriei a fost învăţat, doar să primească. Uneori, aceşti pui de oameni devin chiar agresivi şi din păcate nu pot fi închişi şi eutanasiaţi precum câinii. Şi atunci, cei din jurul lor trebuie să le construiască un gard comportamental care să nu le provoace daune în labila lor personalitate.
Am lucrat cu tineri, materialul uman este excepţional, conţine binele în el (dar şi partea întunecată). Ajută-l să le vadă şi să aleagă în cunoştinţă de cauză. Dar nu le oferi posibilitatea să meargă pe niciuna dintre ele. Să muncească şi să sacrifice viaţa lor tocmai pentru atingerea idealului lor. Altfel, nu numai că nu le dăm ceea ce este al lor dar şi infuzăm societatea cu personalităţi defecte, incapabile să decidă în cunoştinţă de cauză.
Am spus acestea pentru că în mod evident, cunoşti tineri care încă nu pot sta pe picioarele lor. Este greu să ajuţi oameni trecuţi de 25 de ani, mai ales dacă au o diplomă şi capul plin de fiţe. Nu poţi decât să îi dai o direcţie şi un sfat bun, să muncească pentru a se întreţine, iar dacă merită încredere, o slujbă prin care să fie obligat să ajute oameni. Va descoperi adevărata valoare, va înţelege generozitatea şi indirect prin cele două, scoaterea la lumină a frumosului, puternic şi liber în manifestare.
Problema financiară chiar dacă nu o punem pe primul plan, ea există. Totodată nu ne putem permite expediente ori experienţe pe baza unor bani virtuali, obţinuţi prin generozitatea cuiva.
Soluţia unică o reprezintă existenţa unui grup financiar puternic, girat de oameni independeţi şi creatori capabili de valori spirituale, tehnologice, materiale, comerciale. Oameni oneşti sunt în toate domeniile dar simpla apropiere de câmpul format de circulaţia banilor, va creea perturbări chiar şi în mintea unui Sfânt.
De aceea, consider că împreună cu Dl Oprea să formăm triada ce va asigura stabilitatea construcţiei, deasupra noastră va fi "Moşul", acela care dispune de echilibrul şi înţelepciunea de a şti să apere "ADEVĂRATA BOGĂŢIE, SPIRITUALITATEA" Desigur sunt mulţi alţi oameni asemenea nouă, poate chiar mai curaţi dar nu putem face nimic în speranţa superlativului. În afara de noi mai există la Braşov, un OM, se numeşte Vlad şi este discipolul "Moşului", cred că îl cunoşti, vecinul lui de sus, ai poza în attach.
Prin urmare, luăm legătura cu Dl Oprea şi stabilim ca noi trei să începem construcţia. Cum şi în ce formă vom vedea. De aici încolo vom hotărâ numai împreună, cu responsabilitatea celor care clădesc asemeni Meşterului Manole, cu sufletul.Dem
PS. Desigur, ceea ce scriu poţi transmite tuturor, sunt un om liber şi am puterea de a discerne obtuzităţile, trufiile sau înclinaţiile spre partea materială. Acei oameni care pot umbla cu "banii" fără să se rănească la suflet trebuie să fie alături de noi, trebuie să ajungă nu bogaţi material ci superbogaţi pentru că aceştia sunt valori umane de excepţie. Noi suntem doar cei care construim botcile.
dem
Am învăţat că tot ceea ce ne înconjoară poate fi modelat, armonizat în raport cu spiritul meu, prin urmare nu am a mă plânge dacă mediul în care trăiesc îmi convine.Nimic nu este de-a gata. Pentru a avea trebuie să oferi ceva în schimb, adică să induci ceva şi cu siguranţă vei obţine cea ce doreşti. Raportul de cauzalitate, dublat de inteligenţa intrisecă a tuturor structurilor.
Există multă nefericire în lume. Iar la baza ei sunt oamenii, faptele, gândurile, structura lor spirituală. Un tânăr schilodit de grija iresponsabilă sau exagerată a unui părinte, va trăi tarat de handicapul neputinţei de a oferi. El va cere, aşa cum în perioada copilăriei a fost învăţat, doar să primească. Uneori, aceşti pui de oameni devin chiar agresivi şi din păcate nu pot fi închişi şi eutanasiaţi precum câinii. Şi atunci, cei din jurul lor trebuie să le construiască un gard comportamental care să nu le provoace daune în labila lor personalitate.
Am lucrat cu tineri, materialul uman este excepţional, conţine binele în el (dar şi partea întunecată). Ajută-l să le vadă şi să aleagă în cunoştinţă de cauză. Dar nu le oferi posibilitatea să meargă pe niciuna dintre ele. Să muncească şi să sacrifice viaţa lor tocmai pentru atingerea idealului lor. Altfel, nu numai că nu le dăm ceea ce este al lor dar şi infuzăm societatea cu personalităţi defecte, incapabile să decidă în cunoştinţă de cauză.
Am spus acestea pentru că în mod evident, cunoşti tineri care încă nu pot sta pe picioarele lor. Este greu să ajuţi oameni trecuţi de 25 de ani, mai ales dacă au o diplomă şi capul plin de fiţe. Nu poţi decât să îi dai o direcţie şi un sfat bun, să muncească pentru a se întreţine, iar dacă merită încredere, o slujbă prin care să fie obligat să ajute oameni. Va descoperi adevărata valoare, va înţelege generozitatea şi indirect prin cele două, scoaterea la lumină a frumosului, puternic şi liber în manifestare.
Problema financiară chiar dacă nu o punem pe primul plan, ea există. Totodată nu ne putem permite expediente ori experienţe pe baza unor bani virtuali, obţinuţi prin generozitatea cuiva.
Soluţia unică o reprezintă existenţa unui grup financiar puternic, girat de oameni independeţi şi creatori capabili de valori spirituale, tehnologice, materiale, comerciale. Oameni oneşti sunt în toate domeniile dar simpla apropiere de câmpul format de circulaţia banilor, va creea perturbări chiar şi în mintea unui Sfânt.
De aceea, consider că împreună cu Dl Oprea să formăm triada ce va asigura stabilitatea construcţiei, deasupra noastră va fi "Moşul", acela care dispune de echilibrul şi înţelepciunea de a şti să apere "ADEVĂRATA BOGĂŢIE, SPIRITUALITATEA" Desigur sunt mulţi alţi oameni asemenea nouă, poate chiar mai curaţi dar nu putem face nimic în speranţa superlativului. În afara de noi mai există la Braşov, un OM, se numeşte Vlad şi este discipolul "Moşului", cred că îl cunoşti, vecinul lui de sus, ai poza în attach.
Prin urmare, luăm legătura cu Dl Oprea şi stabilim ca noi trei să începem construcţia. Cum şi în ce formă vom vedea. De aici încolo vom hotărâ numai împreună, cu responsabilitatea celor care clădesc asemeni Meşterului Manole, cu sufletul.Dem
PS. Desigur, ceea ce scriu poţi transmite tuturor, sunt un om liber şi am puterea de a discerne obtuzităţile, trufiile sau înclinaţiile spre partea materială. Acei oameni care pot umbla cu "banii" fără să se rănească la suflet trebuie să fie alături de noi, trebuie să ajungă nu bogaţi material ci superbogaţi pentru că aceştia sunt valori umane de excepţie. Noi suntem doar cei care construim botcile.
dem
Buna dimineata Dem,
Eu asa am inteles. Oferi...oferi...transformi in Arta Oferta ta....si, fara sa urmaresti neaparat asa ceva, apare un credit...O sa observi ca atunci cand iti doresti ceva, se materializeaza....Pentru mine personal, am incercat sa cer putin, dar pentru cei din jurul meu, am cerut.... Scoala Zalmoxiana s-a infiintat datorita unui tanar nefericit, care si-a pierdut un ochi in copilarie. O apucase pe un drum gresit, al unor asa zis satanisti. In plimbarile mele nocturne, m-am trezit ca a cazut in fata mea la cativa metri un pisoi micut. N-am inteles ce s-a intamplat, dar saracutul dupa un minut de cazne a murit. A venit o fetita si m-a ajutat sa-l ingrop.Ulterior, acest tanar a venit sa-mi spuna ca el a aruncat pisoiul de pe blocul turn, pe unde ma plimbam.Peste nu stiu cat Timp a venit la mine la firma sa-mi ceara de lucru, pentru ca taica-sau plecase in lume de mult timp si mama lui si cu fratiorul mai mic, n-aveau ce manca.Venise la mine cu ceva Timp inainte un indian, Indra Sena. Imi lasase o cutie imensa de betigase mirositoare, ca sa le vand si sa-i dau partea lui.Eu i-am dat tanarului din acele betigase si i-am spus ca 5000 de lei erau ai indianului si noi doi luam cate o mie fiecare.Vindea pe zi acel tanar, in doua ore, cat castiga directorul meu de marketing pe zi. I-am spus sa vanda mai mult Timp dar mi-a spus ca nu are cum ca trebuie sa invete fiind in clasa a X-a la liceu.....Mi-am dat seama ca impartirea Timpului in activitati utile, este fundamental.Niciodata nu am vazut atat de clar acest lucru....Oamenii care n-au ralizat mare lucru in Viata, este din cauza ca n-au actionat functie de prioritati.Peste cateva zile a venit cu un alt tanar, amic de-al lui din cartierul nostru...dar fiind prins cu o delegatie de spanioli care ne vizitau firma, i-am spus sa faca un CV si ca discutam ulterior.... Asa a inceput TOTUL... Numele scolii, asa cum ti-am spus, l-am pus dupa 3 luni de cautari... Fetita care m-a ajutat sa ingrop pisoiul, dupa ani buni, nu mai trecea de clasaa IX la liceu, din cauza unei prietene de-ale mele, ofiter. Era diriginta ei, profesoara de fizica. Tanara i-a spus odata cand aceasta si-a batut joc de ea, ca este curva.A lasat-o repetenta doi ani si tanara a vrut sa renunte la liceu. S-a inscris mai tarziu la altul, dar a fost un alt profesor , amic cu profesoara care a lasat-o si jigodia aia alti doi ani repetenta....Atunci am intervenit eu. In primul rand n-am mai discutat niciodata cu doamna profesoara, cu toate ca ne cunosteam din tinerete, pentru ca si-a permis sa-si bata joc de un om. Pe tanara am dus-o la alt liceu, in custodia altui ofiter, profesoara de romana, unde a devenit extrardinara...Mi-a dat niste mesaje acum 2 ani, ca treminase facultatea de Psihologie si ca vrea sa-si dea doctoratul. Am un respect IMENS pentru profesorii adevarati.... Am invatat enorm de la un copil aproape orb, care vindea de la 13 ani strudele. Venea la mine la firma si-mi spunea domnul Popservice. Ii cumparam toate produsele, sa-l ajut. I-am spus sa treaca la ceva mai banos la vanzari de ziare. Se scula la ora 5 si pana la 9 vindea tot ce-i dadeau aia spre vanzare. Au trecut anii.....ne intalneam si-mi povestea ca s-a dus la profesionala...si-au mai trecut...si ca s-a dus la liceu...si pe urma la subingineri...si ca a terminat si ingineria.Era mandru nevoie mare cand a venit sa-mi spuna..... De la copiii astea amarati si de la alte mii de astfel de tineri, care au trecut praful scolii Zalmoxiana, am invatat. Ei mi-au fost adevaratii profesori....Eu am sintetizat informatiile si-am scos esenta...Atat si nimic mai mult. Eu i-am invatat pe copiii sa fie Sfinti in afaceri.
O zi Senina,
adi
Eu asa am inteles. Oferi...oferi...transformi in Arta Oferta ta....si, fara sa urmaresti neaparat asa ceva, apare un credit...O sa observi ca atunci cand iti doresti ceva, se materializeaza....Pentru mine personal, am incercat sa cer putin, dar pentru cei din jurul meu, am cerut.... Scoala Zalmoxiana s-a infiintat datorita unui tanar nefericit, care si-a pierdut un ochi in copilarie. O apucase pe un drum gresit, al unor asa zis satanisti. In plimbarile mele nocturne, m-am trezit ca a cazut in fata mea la cativa metri un pisoi micut. N-am inteles ce s-a intamplat, dar saracutul dupa un minut de cazne a murit. A venit o fetita si m-a ajutat sa-l ingrop.Ulterior, acest tanar a venit sa-mi spuna ca el a aruncat pisoiul de pe blocul turn, pe unde ma plimbam.Peste nu stiu cat Timp a venit la mine la firma sa-mi ceara de lucru, pentru ca taica-sau plecase in lume de mult timp si mama lui si cu fratiorul mai mic, n-aveau ce manca.Venise la mine cu ceva Timp inainte un indian, Indra Sena. Imi lasase o cutie imensa de betigase mirositoare, ca sa le vand si sa-i dau partea lui.Eu i-am dat tanarului din acele betigase si i-am spus ca 5000 de lei erau ai indianului si noi doi luam cate o mie fiecare.Vindea pe zi acel tanar, in doua ore, cat castiga directorul meu de marketing pe zi. I-am spus sa vanda mai mult Timp dar mi-a spus ca nu are cum ca trebuie sa invete fiind in clasa a X-a la liceu.....Mi-am dat seama ca impartirea Timpului in activitati utile, este fundamental.Niciodata nu am vazut atat de clar acest lucru....Oamenii care n-au ralizat mare lucru in Viata, este din cauza ca n-au actionat functie de prioritati.Peste cateva zile a venit cu un alt tanar, amic de-al lui din cartierul nostru...dar fiind prins cu o delegatie de spanioli care ne vizitau firma, i-am spus sa faca un CV si ca discutam ulterior.... Asa a inceput TOTUL... Numele scolii, asa cum ti-am spus, l-am pus dupa 3 luni de cautari... Fetita care m-a ajutat sa ingrop pisoiul, dupa ani buni, nu mai trecea de clasaa IX la liceu, din cauza unei prietene de-ale mele, ofiter. Era diriginta ei, profesoara de fizica. Tanara i-a spus odata cand aceasta si-a batut joc de ea, ca este curva.A lasat-o repetenta doi ani si tanara a vrut sa renunte la liceu. S-a inscris mai tarziu la altul, dar a fost un alt profesor , amic cu profesoara care a lasat-o si jigodia aia alti doi ani repetenta....Atunci am intervenit eu. In primul rand n-am mai discutat niciodata cu doamna profesoara, cu toate ca ne cunosteam din tinerete, pentru ca si-a permis sa-si bata joc de un om. Pe tanara am dus-o la alt liceu, in custodia altui ofiter, profesoara de romana, unde a devenit extrardinara...Mi-a dat niste mesaje acum 2 ani, ca treminase facultatea de Psihologie si ca vrea sa-si dea doctoratul. Am un respect IMENS pentru profesorii adevarati.... Am invatat enorm de la un copil aproape orb, care vindea de la 13 ani strudele. Venea la mine la firma si-mi spunea domnul Popservice. Ii cumparam toate produsele, sa-l ajut. I-am spus sa treaca la ceva mai banos la vanzari de ziare. Se scula la ora 5 si pana la 9 vindea tot ce-i dadeau aia spre vanzare. Au trecut anii.....ne intalneam si-mi povestea ca s-a dus la profesionala...si-au mai trecut...si ca s-a dus la liceu...si pe urma la subingineri...si ca a terminat si ingineria.Era mandru nevoie mare cand a venit sa-mi spuna..... De la copiii astea amarati si de la alte mii de astfel de tineri, care au trecut praful scolii Zalmoxiana, am invatat. Ei mi-au fost adevaratii profesori....Eu am sintetizat informatiile si-am scos esenta...Atat si nimic mai mult. Eu i-am invatat pe copiii sa fie Sfinti in afaceri.
O zi Senina,
adi
Fragmente din scrisorile Marilor Romani
Bună dimineaţa Adi,
Citind mesajul anterior, mi-au reapărut în imagine acea formă a Societăţii unde oamenii sunt reprezentaţi prin sfere colorate.Sunt culori care se armonizează iar altele de contrast. Dacă un om nu poate accepta o anumită situaţie, cramponându-se de prejudecăţi ori precogniţii referitoare la ipotetice siţuaţii pe care nu are capacitatea de a le contura, acel om trebuie lăsat să "crească" ori "pe drumul lui".În Natură nimic nu este forţat prin logică sau necesităţi subiective ci doar eventuale "accidente" care în cele din urmă se dovedesc a fi determinate(vezi Teoria Haosului).Aici diplomaţia nu trebuie să intervină, interesul sau chemarea personală sunt determinante.A se înţelege bine că NIMENI nu este atras în scopuri sociale, ştiinţifice, politice, umanitare sau de orice alt gen.Fiecare vine cu ce are, doar aceia care sunt cu adevărat întelectuali, adică aceia care sunt conştienţi de obligaţia lor de a se pune în slujba Poporului lor necondiţionat, aceia merită să vină alături de noi prin firescul demersului.
Unii sunt atât de departe în meschinărie sau interese egoiste încât nu pot accepta că mai sunt şi oameni care gândesc în alt mod. În fond faptele contează şi fiecare dintre noi le dovedim prin acest forum original.
Amintiţi-vă de Petre Ţuţea ce spunea el despre recunoştinţa ori stupizenia Poporului său. La fel şi Antonescu, şi mulţi alţii pe care generaţia lor nu i-au apreciat corect. Ei însă şi-au purtat crucea până la capăt. Aceia au fost şi rămân ELITELE româneşti iar "Moşul" este una pe care deoarece trăieşte, o ignorăm, pentru că nu acceptăm că eroii şi geniile nu pot exista decât morţi.
Nu te justifica şi nu justifica nimănui "de ce". Suntem maturi şi sătui de "oamenii de bine" ai marilor interese antiromâneşti.
Citind mesajul anterior, mi-au reapărut în imagine acea formă a Societăţii unde oamenii sunt reprezentaţi prin sfere colorate.Sunt culori care se armonizează iar altele de contrast. Dacă un om nu poate accepta o anumită situaţie, cramponându-se de prejudecăţi ori precogniţii referitoare la ipotetice siţuaţii pe care nu are capacitatea de a le contura, acel om trebuie lăsat să "crească" ori "pe drumul lui".În Natură nimic nu este forţat prin logică sau necesităţi subiective ci doar eventuale "accidente" care în cele din urmă se dovedesc a fi determinate(vezi Teoria Haosului).Aici diplomaţia nu trebuie să intervină, interesul sau chemarea personală sunt determinante.A se înţelege bine că NIMENI nu este atras în scopuri sociale, ştiinţifice, politice, umanitare sau de orice alt gen.Fiecare vine cu ce are, doar aceia care sunt cu adevărat întelectuali, adică aceia care sunt conştienţi de obligaţia lor de a se pune în slujba Poporului lor necondiţionat, aceia merită să vină alături de noi prin firescul demersului.
Unii sunt atât de departe în meschinărie sau interese egoiste încât nu pot accepta că mai sunt şi oameni care gândesc în alt mod. În fond faptele contează şi fiecare dintre noi le dovedim prin acest forum original.
Amintiţi-vă de Petre Ţuţea ce spunea el despre recunoştinţa ori stupizenia Poporului său. La fel şi Antonescu, şi mulţi alţii pe care generaţia lor nu i-au apreciat corect. Ei însă şi-au purtat crucea până la capăt. Aceia au fost şi rămân ELITELE româneşti iar "Moşul" este una pe care deoarece trăieşte, o ignorăm, pentru că nu acceptăm că eroii şi geniile nu pot exista decât morţi.
Nu te justifica şi nu justifica nimănui "de ce". Suntem maturi şi sătui de "oamenii de bine" ai marilor interese antiromâneşti.
Inscription à :
Articles (Atom)